Matrona în Spania & Moaşă în România - AMsR

Poziţia Federaţiei Asociaţiilor Moaşelor din Spania (FAME).

Articol tradus şi adaptat de către Maria Doina Patrulescu, licenţiată a Universitatii de Medicină şi Farmacie, Facultatea de Moase si Asistenta Medicala "Carol Davila" Bucureşti, moaşă independentă.  

Articolul evidenţiază poziţia asociaţiilor profesionale de moaşe din Spania si Romania in conformitate cu decizia comunităţi europene, cu privire la educaţie, practică profesională şi deficienţele pe care le întâlneşte profesia de  moaşă în România .

Introducere

Profesia de moaşă este recunoscută internaţional, în toate sistemele sanitare  ale ţărilor din comunitatea europeană, ca o figură esenţială şi competentă în domeniu social şi maternal, în îngrijirile acordate femeilor pe toată durata ciclului vital reproductiv, climacteriu şi sexual.

Formarea acestei profesii este adaptată la evoluţia cunoştinţelor științifice şi tehnologice actuale şi încadrată corespunzător în diferitele sisteme sanitare.

În  etapa actuală, moaşa a dobândit un respect şi un interes deosebit pentru prevenţie şi promovarea sănătăţii,  având o activitate  şi implicare in acest sens mult mai mare decât moaşele tradiţionale, care se ocupau doar de sarcină, naştere şi perioada pospartum.

Recunoașterea acestei profesii, vine atât din partea Organizaţiei Mondiale de Sănătate (OMS) cât şi prin Directiva Comunitatii Europene CE 36/2005.

Spania, una dintre ţările comunitare, a optat încă din 1992  pentru formarea  moaşelor printr-o forma de învățământ pentru obţinerea titlului oficial de  „Diplomă de Licenţă Universitară în Asistenţă Medicală(  Diplomado/ Graduado en Enfermeria)”.

Ministerio de Sanidad, Servicios Social e Igualdad din Spania oferă celor care  sunt admişi o formare specializată pe un nr.(x) de posturi în spitalele universitare şi publice pentru fiecare zonă. Astfel,  a fost initiat şi promovat examenul de specialitate  cunoscut sub numele de „Enfermeria Obstetrico-ginecologica( Matroana) prin sistemul de rezidenţiat, dedicat asistenţilor medicali şi moaşelor, cu forma de EIR

REZIDENTIATUL,  ofera pe lângă cunoştinţele teoretice şi o practică de formare în spitale universitare şi de specialitate, oferind siguranţă viitorului asistent (enfermer) de obstetrică şi ginecologie( matrona)  şi adaptarea la necesitatea actuală, în care se doreşte o profesie specializata adecvat.

În cei  doi ani de specializare de rezident pentru specialitatea medicală de obstetrică şi ginecologie, perioada in care este remunerat,  se pregăteşte pentru practica sa medicală cu un „instructor formator”. 

In România,  ţară comunitară ca şi Spania, absolvenţii facultăţii de moaşe şi asistenţi medicali cu studii superioare au posibilitatea de a alege un program formativ de masterat şi mai târziu un doctorat, neexistând această formă de rezidenţiat, astfel  încât să poată dobândi  abilităţi practice necesare practicării acestei profesii,  după absolvirea  facultăţii de specialitate, asistenţi medicali precum şi moaşele fiind nevoiti sa se formeze prin practica de voluntariat în spitalele care îi acceptă.

Justificare - Ce se întâmplă în România

În ţara noastră, in lipsa unei forme de învăţământ de formare a „moașelor”, pentru o perioadă lungă de timp, posturile de muncă  au fost  ocupate de asistentele medicale de obstetrică & ginecologie,  absolvente ale formelor de învăţământ liceal si/ sau postliceal de profil sanitar. Actualmente,  posturile de moase ar trebui sa fie ocupate de absolventele licentiate ale facultăţilor de moase.

După anul 2007, ca o cerinţă pentru aderarea României la UE, au fost infiintate Facultatile de Moase, dar absolventele moaşe licenţiate trăiesc o situaţie injustă, din cauza situatiilor paradoxale create de ambiguitatea reglementarilor legislative ce privesc exercitarea profesiei de moasa. 

Din acest motiv multe moaşe aderă acum la Asociaţia  Moaşelor din România, recunoscută de Ministerul Sănătăţii şi  OAMGMAMR, pentru a fi reprezentate de asociația profesionala în discuţii cu Administraţia de Stat si organizatiile nationale si internationale competente, pentru a reglementa statutul acestei profesii în România în concordanţă cu Directivele Comunităţii Europene pentru exercitarea profesiei de moaşa.

Anexat acestui articol este Documentul Federaţiei de Moase din Spania (FMAE) care menţionează punctual posturile de muncă pentru moaşele specializate atât din spitale, cat si din asistenţa primara.

Domeniul de competenţă al Moaşei din România   

 Pentru a analiza aspectele normative, trebuie să determinăm în primul rând la ce ne referim când spunem „Profesia de Moaşa” şi care sunt competenţele sale actuale ca „moaşă cu drepturi depline”.

Documentele care susţin legalitatea profesională sunt garantate de Constituţia României prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 144/2008, la  art. 2, aliniatul (1c) ; SAS/1349/2009, precum şi a Normelor metodologice de exercitare a profesiei de asistenta medicala si moasa in  regim independent, aprobate prin Ordinul 1454 din 02/12/2014 al Ministerului Sănătăţii.

Definiția moasei conform Federaţiei Internaţionale ale Moaşelor din Spania

 „ Moaşa este profesia sanitara recunoscută internaţional, cu o atitudine responsabilă şi care utilizează metode clinice şi tehnologice adecvate, pentru o dezvoltare ştiinţifică şi adoptând o atitudine integrală pentru sănătate sexuală şi  reproductivă maternală a femeii, dar şi în toate faţetele sale de prevenire, de promovare a îngrijirilor şi recuperare a sănătăţi, aşa cum este îngrijirea mamei, diagnosticul şi controlul specific şi de asistenţă a sarcinii, naşterii, lehuziei şi acordând atenţia cuvenită nou-născutului sănătos până la 28 de zile de viaţă.”(FMAE)

 Ordinul Juridic cu transpunerea în drepturi nr.1837/2008 din 8 noiembrie în care respectă Licenţele în articolul 6.1 din( LOPS) stabilind că: (….)  „ Corespunde în general Licenţa Sanitară şi fără a minimaliza competenţa, responsabilitatea şi autonomia profesiei .”(FMAE)

Aşadar şi legea ne apără şi intervine în obiectivele de activitate pentru Diplomele de Asistenţă Medicală specialitatea Moaşă, referitor la licenţele care asigură integrarea în sănătate şi la orientarea spre o „promovare şi menţinere a sănătăţi şi prevenirea îmbolnăvirilor.

 Moasele conteaza pe sprijinul legal care defineşte mult mai bine activitatea de moaşa şi pe sprijinul Asociaţiilor de Moaşe din România, pentru a  pune în practică şi a se dezvolta această profesie deosebit de frumoasă în toate aspectele ei.

OUG 144/2008 la art. 7, intărită de Directiva 36/ 2005 a Comisiei Europene din 7 septembrie, în care s-a adoptat libera circulaţie pe piaţa muncii, facilitând omologarea titlurilor ce au drept competenţă pentru a exercita profesia în diferite state membre, ne spune că:

„ Art. 7    Profesia de moaşă se execută pe teritoriul României dar nu numai, presupunând dreptul la exercitarea următoarelor activităţi în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

  1. Asigurarea unei bune informări, dar şi consiliere în materie de planificare familială
  2. Diagnosticarea sarcinii, apoi supravegherea sarcinilor normale, efectuarea examenelor necesare pentru supravegherea şi evoluţia sarcinilor normale
  3. Prescrierea sau consilierea privind examenele necesare celei mai timpurii diagnosticări posibile a sarcinilor cu risc
  4. Stabilirea unor programe de pregătire a viitorilor părinţii şi consilierea lor în materie de igienă şi alimentaţie şi a asigurării pregătirilor complete pentru naştere;
  5. Îngrijirea şi asistarea mamei în timpul travaliului şi a monitorizării stării fatului în uter prin mijloace clinice şi tehnologice adecvate;
  6. Asistarea naşterilor normale inclusiv la nevoie efectuarea epiziotomiei şi în cazurile de urgenţă practicarea naşterilor în prezentaţie pelviană;
  7. Recunoaşterea la mamă şi la făt a semnelor ce anunţă unele anomalii care necesită intervenţiile medicului şi după caz asistarea acestuia;
  8. Examinarea şi îngrijirea nou-născuţilor şi luarea tuturor iniţiativelor care se impun în cazurile de necesitate a practicării resuscitării imediate;
  9. Acordarea de îngrijiri prescrise de medic;
  10. Elaborarea de raporturi scrise necesare.
  11. Elaborarea de către moaşalLicenţiată a activităţilor educaţionale în instituțiile de învăţământ pentru pregătirea viitoarelor moaşe, a activităţilor de cercetare şi în cadrul programelor de educaţie continuă.

Art.8  Activităţile prevăzute la al.6 şi 7 de exercitare si desfăşurate cu asumarea răspunderii asistentului medical generalist şi moaşelor, privind  planificarea şi efectuarea şi organizarea şi evaluarea dar şi furnizarea serviciilor, precum şi totalitatea tehnicilor practicate;

La activitatea profesională enunţată anterior se poate adăuga evoluţia competenţei științifice şi de cercetare a moaselor, ca o cerinta a societăţii actuale, cerându-se  un profesional mult mai implicat in prevenţia şi combaterea  bolilor, dar şi in promovarea sănătăţii femeilor.

Pentru  a împlini prevederile legale şi a liberei circulaţii pe piaţa muncii în Comuniunea Europeană,  s-a facilitat omologarea titlurilor de competenţă profesională, în diferite state membre, venind în acest sprijin Directivele 2005/36/CE, Directiva 2006/100/CE a comisiei UE si din 20 noiembrie şi Decretul 1837/2008.

Concluzii

Moaşa este profesia autonomă cu competenţe proprii, bine definite, având capacitatea de a îngrijii în formă autonomă sarcinile şi naşterile normale şi fiziologice, activităţi de îngrijire a sănătăţii materno-infantile, precum şi îngrijirile sănătăţii sexuale şi reproductive.

OMS ne arată ca moaşele sunt profesioniste specializate şi cele  mai adecvate pentru a desfăşura şi a asista naşterile normale şi fiziologice. Legislaţia din Romania reduce autonomia profesionala a moasei prin notificarea fatului ca la asistarea nasterii trebuie să fie prezent si medicul.

Legislaţia actuală ar trebui să definească clar funcţiile proprii caracteristice fiecărui membru din echipa medicală, norme de funcţionalitate internă, care să ţină cont şi de actul normativ de exercitare  a profesiei de moaşă la nivel european.

In cadrul echipei care se ocupă de femeia gravidă, între ginecologi şi moaşe nu ar mai trebui să fie rivalitate, ci o relaţie de colaborare, dar şi o revenire a funcţiilor competenţelor moasei în obstetrică, aşa cum se realizează în ţările din Comunitatea Europeană.

În opinia Asociatiei Moaselor din Romania, ar  trebui să existe un document  elaborat de Ministerul Sănătăţii, Solidaritatii Sociale şi Familiei,  care să stabilească şi să recunoască clar responsabilităţile medicale ale moaşei în unităţile spitaliceşti şi maternităţi.

Anexă

Posturile de muncă  care ar putea fi ocupate de către profesiile specializate de Asistenţă Medicală de Obstetrică şi Ginecologie ( moaşă) în funcţie de domeniul de activitate.

În domeniul asistenţei medicale de specialitate şi anume în maternităţi şi spitale:

  • Posturi de conducere în spitale şi maternităţi;
  • Supraveghetori în unităţile spitalicești de Obstetrică şi Ginecologie şi în sălile de naşteri şi post-part;
  • Supravegherea competentă în unităţile cu Ginecologie;
  • Posturi de competenţă şi control asistenţial din unităţile Ginecologice ale spitalelor;
  • Posturi de asistenţă şi consultanţă în ginecologie;
  • Posturi de asistenţă specializată de diagnostic prenatal;
  • Posturi de asistenţă specializată de gestionare a riscurilor;
  • Posturi de asistenţă specializată în unităţile de fertilitate;
  • Posturi de asistenţă specializată în unităţile de naşteri;

În domeniul asistenţei primare:

  • Posturi de conducere şi gestionarea asistenţei primare;
  • Consultaţii specializate cu moaşe;
  • Activităţi de consultanţă cu moaşă, în cadrul asistenţei primare;

Obstetrică:

  • Îndrumări pre-concepţionale;
  • Urmărirea sarcinii normale;
  • Programe de educaţie prenatală si postnatala pentru perioada lehuziei;
  • Asigurarea de îngrijiri gestaţionale pe perioada sarcinii normale, dar şi a celor cu risc ;
  • Formarea, dar şi ajutorul acordat pentru alaptare.

Ginecologie :

  • Sfaturi şi urmărire a metodelor contraceptive;
  • Educaţie afectivă şi sexuală;
  • Îngrijiri pe perioadele climacteriului: informare şi educaţie pentru sănătate ;
  • Programe de pregătire şi control al cancerului de sân;
  • Programe pentru depistarea cancerului de col uterin: realizarea citologiei .

Bibliografie: Directiva 2005/36/CE; Hotărârea nr.1282 emisă de Guvernul României; www.Federacion de Asosiaciones de Martonas de España FAME.